4 noiembrie si un semafor

Cu ani in urma i-am cerut o carte. Acum trei zile l-am intalnit intamplator la semafor. Ciudat este ca mergand catre semafor am simtit o prezenta in spate. Ca si cand cineva cunoscut mergea in spatele meu. Vorbeam la telefon si ma asteptam sa ma depaseasca sa vad cine este. Nu m-a depasit si l-am vazut atunci cand s-a oprit la semafor la cateva secunde dupa mine. Era el! Mi-am luat inima in dinti si l-am salutat. S-a uitat intrebator la mine. Nu m-a recunoscut. Am trecut repede peste dezamagirea asta si i-am spus cine sunt fara a-i mentiona insa numele. A inceput o conversatie in care el a vorbit mult. Nu stiam ca vorbeste atat de mult si atat de frumos! As fi vrut sa prind radacini ascultandu-l la nesfarsit. La primul verde l-am atentionat, dar a precizat ca nu se grabeste pentru ca mergea la farmacie. Ce dor imi fusese de ochii caprui intunecati! De cate ori trecusem pe acolo si imi dorisem sa-i revad! Si acum aparusera de niciunde si nu le-am spus asta! Semaforul s-a facut verde si rosu de nenumarate ori. Incepuse sa bata un vant rece, taios si, desi mi-ar fi placut sa nu mai plece de acolo, ma gandeam ca trebuie sa ii fie frig. Era imbracat cu o jacheta bleumarin foarte frumoasa si un tricou polo alb. Aproape o ora a trecut. Mi-a zis ca daca ma poate ajuta cu ceva sa ii spun si ca imi poate trimite niste materiale de studiat. Comunicativ, deschis, dar rece si oficial. Apoi a plecat grabit. Parca brusc. The end. As fi vrut sa mai stea… sa-mi vorbeasca despre algoritmi, grafuri sau orice altceva. Numai sa mai ramana!
Cum imi zicea un amic, nu am incredere in mine si de asta nu stiu sa fiu flirty. Da, nu am incredere nici macar cat sa imi permit sa visez ca il invit la un suc. De cum incerc sa-mi imaginez asta, tot tabloul se risipeste precum cenusa in vant si se instaleaza frica. Frica de esec, de respingere. Frica de durere.
De ce mi-a iesit acum in cale? Este asta vreun mesaj? Vreun semn pe care il astept si pe care il cer de mult timp? Si daca da, cum il interpretez? „Viata e prea scurta” mi-a zis …

Reclame
Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , | 4 comentarii

Conversatie cu mine

De multa vreme evit sa mai discut cu mine. Nu sunt bine. Simt ca ma invartesc intr-un cerc din care nu pot sa ies. De parca sunt intr-unul din visele mele in care fac o actiune la nesfarsit si nu reusesc sa termin ce imi propusesem sa fac. Ma sufoc, nu am aer, ma duc in jos. Si nu e nimeni sa ma prinda de mana. Prietenele ma suna sa imi povesteasca propriile lor probleme, iar cand incerc sa zic ceva de ale mele mi se taie macaroana. Cand au devenit oamenii asa de egoisti? In felul acesta, am invatat si eu sa nu mai ascult. Sunt in fata lor sau la telefon, dar nu aud nimic din firul povestii. Mai prind cate o replica astfel incat sa pot incuviinta din cap ca si cand sunt absorbita de relatare, dar totul trece pe langa mine fara sa ma atinga.
Uneori ma simt cel mai trist om din lume. Mai tot timpul ma simt cel mai singur om din lume. Am nevoie de cineva care sa ma inteleaga, sa ma asculte si sa fie acolo pentru mine. Sa simt ca ii pasa. Am impresia ca nimanui nu-i pasa de mine. Uneori nici familiei mele. Ma simt exploatata de prieteni, de familie, de toti. Doar ofer si nu primesc nimic inapoi. Am obosit si am sufletul greu ca o piatra. Nu stiu cat o sa mai pot asa …
Se pare ca am un talent deosebit in a gasi oameni care sa se sprijine pe umerii mei, dar care sa fuga atunci cand eu am nevoie. Mi-am petrecut vara trecuta incercand sa il ridic de jos pe I. Nu am reusit in ciuda eforturilor mele. Desi il placeam enorm m-am purtat ca un profesionist, ca un psiholog adevarat. Acum cand am aflat ca l-a motivat o tipa cu care isi dorea sa faca sex, parca am primit un pumn in stomac. Macar e un aspect pozitiv in asta: in sfarsit I. isi doreste sa revina pe linia de plutire.
Am terminat povestea cu C. A fost o greseala, asa cum am stiut de la inceput. Pe atunci am zis ca fiecare merita o sansa. Nu ne potrivim deloc! Avem conceptii diferite despre viata, venim din medii diferite si ne indreptam in directii opuse. M-a lasat balta de atatea ori cand aveam nevoie de cineva care sa ma asculte incat la final nu am simtit nicio emotie cand i-am zis sa nu ma mai caute niciodata.
Imi staruie in minte R. si ma intreb adesea cum ii este. Pe R. l-am ranit foarte rau pentru ca am vrut o incheiere. Asa am simtit atunci ca e mai bine. Cu toate astea, lui R. nu i-am dat niciodata drumul. A fost mereu in mintea mea. La randul lui, m-a ranit si el in semn de razbunare. Trebuie sa incetez si sa constientizez ca lui nu-i mai pasa.
Si mai mult de atat, trebuie sa ma adun, sa strang toate cioburile si sa le lipesc la loc. Altfel mi le va lua vantul si nu ma voi mai regasi vreodata … Si trebuie sa am o conversatie serioasa cu mine!

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , | 2 comentarii

Sapunul-crema lichid Dove

In ultima perioada am folosit sapunul-crema lichid Dove. Mai folosisem inainte sapun Dove solid. Ca si cel solid, Dove crema este senzational! Are 1/4 crema hidratanta in compozitie actionand ca un tratament. Dove curata eficient pielea si ajuta la pastrarea unei bariere sanatoase de protectie a pielii, chiar si in sezonul rece.

Am primit cu nerabdare si emotie kit-ul de testare #buzzdove. Pe langa produsele de testat, Dove mi-a trimis si un prosopel alb inscriptionat. Super dragut!

Stim cu totii ca pielea tenului si, in special, cea a mainilor este cea mai expusa, fiind afectata de diferiti factori de mediu, dar si de anumite actiuni zilnice, precum o curatare cu apa fierbinte, detergenti, sapunuri dure sau mici zgarieturi. Tocmai de aceea este esential sa o ingrijim folosind un sapun care hidrateaza pielea. Dove isi face foarte bine treaba in aceasta privinta!

17634397_1818215445171145_6569615780345075425_n

Dove-crema lichid nu doar curata, ci si hidrateaza, catifeleaza si protejeaza pielea mainilor si a tenului. Iar parfumul lui da dependenta! Nu am intalnit niciun alt sapun care sa miroasa mai frumos, iar parfumul sa reziste atata timp pe piele!

L-am prezentat si prietenilor si l-am dat spre testare si lor. Toti au fost incantati! Dupa ce l-au terminat, au venit sa ma intrebe de unde il pot achizitiona. Este intr-adevar un sapun-crema de lux la un pret accesibil!

17760057_1822782801381076_8433655402946318740_n

 

 

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Ordonanta abrogata

Ordonanta 13 a fost abrogata! Ce mai cauta oamenii in strada? Au obtinut ce doreau. De acum e numai manipulare! Tinerii frumosi si liberi sunt dusi de nas. Si daca acest guvern va fi dat jos, tot niste penali ii vor inlocui! Nu tin cu PSD-ul! Ii urasc! Sunt niste penali de la mic la mare asa cum se spune! Lucrurile trebuie privite la rece, nu prin prisma adrenalinei care a cuprins toti protestatarii. Cred ca cel mai mare rau care i se poate intampla Romaniei acum este instabilitatea!
Lucrurile pot fi indreptate daca astfel de proteste vor avea loc mai des. Asta ar trebui sa fie concluzia cu care manifestantii sa mearga acum victoriosi acasa! Scopul a fost atins! Nu vrem un euromaidan romanesc! Si ma tem ca spre asta ne indreptam daca ei raman acolo …

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | 2 comentarii

Protestam ori ba?

Ne plangeam ca alesii nostri dorm in post, dar iata ca proaspatul guvern comunist (pardon, PSD-ist) munceste si noaptea! Da, noaptea trecuta a dat legea gratierii si a modificat codul penal. Si a lovit fara drept de apel in statul de drept.

Oamenii au iesit in strada. E o reactie normala, dar in ce masura apartine protestul oamenilor simpli e discutabil. Totul este manipulat. Totul se fura in Romania. Chiar si protestele.

Privind partea buna, un protest e un exercitiu de democratie, o demonstratie a libertatii de exprimare si a dreptului la opinie. Majoritatea oamenilor de acolo chiar cred in ce protesteaza. Am prieteni care sunt in strada si ei chiar sunt niste „tineri frumosi si liberi”.

Partea rea este ca multimea poate fi usor manipulata. Nu inteleg ce cauta acolo galeriile echipelor de fotbal care agita spiritele si instiga la violenta. Fie sunt prea retardati, fie sunt pusi sa provoace la violenta. Si probabil nu sunt singurii agenti instigatori infiltrati.

Oare se doreste dezbinarea noastra? Se urmareste destabilizarea? Cine ar profita de pe urma asta? Mama Rusia, cu siguranta. Unii spun ca asa a inceput Euromaidanul.  Ar fi frumos sa aiba exact efectul invers si, in loc sa ne dezbine, sa ne uneasca, sa ne invete ca suntem multi si ca suntem puternici, ca putem sa punem piciorul in prag si ca putem iesi din letargie.

 

Publicat în Uncategorized | 5 comentarii

Ajutor si suturi

De ce oamenii nu apreciaza cand ii ajuti? De ce inteleg total aiurea dorinta ta sincera de a le oferi sprijin? Am lasat orgoliul la o parte si am ignorat felul nedemn in care m-a tratat candva. De ce? Pentru ca am vrut sa ajut. Pentru ca nu ma simt bine stiind ca ii este rau. Si ce am primit? Suturi! Cica pun prea multe intrebari, vreau sa stiu detalii. Pai daca nu esti dispus sa-mi spui prea multe, atunci de ce m-ai sunat? Ce vrei de la mine? Ca se pare ca ajutor nu vrei.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Intrebari fara raspuns

Am ezitat sa mai scriu aici. Mi-e teama sa trag concluzii. Desi mi-am propus sa nu-i mai vorbesc mi-am calcat pe promisiune. Uneori raspunzandu-i la conversatia initializata de el, alteori incepand eu discutia. Desi mi-am interzis sa-mi fie dor nu am putut sa rezist. Doua voci se lupta in mine: una rationala imi spune ca e ceva in neregula si ca nu se merita irosirea timpului si a energiei, alta visatoare si increzatoare ca binele poate fi scos la iveala. Eu sunt o fiinta rationala. Mereu ma ghidez dupa logica si judecata. Cand intervine afectivitatea sunt complet dezorientata. Nu stiu sa interpretez gesturi, cuvinte, nu stiu sa descifrez semnele si mesajele. Dar cu toata neputinta asta a mea tot vad ca e ceva ce nu merge. Dar de ce nu pot sa ma opresc? De ce imi vine sa-l caut, sa ii vorbesc? De ce simt nevoia sa zica ceva? De ce dupa zile de tacere revine? De ce vreau pe cineva de ale carui defecte sunt constienta? Pana acum vedeam oamenii pe care-i placeam ca fiind perfecti. Nu erau, dar asa ii vedeam eu. De data asta, sunt constienta de partile negative si totusi cred cu tarie in el. De unde atata incredere?De ce? De ce ma pun eu impotriva mea pentru el? Ma mir ca inca mai am stima de sine pana acum …
Am atatea intrebari fara raspuns. Sau poate ca am raspunsurile, dar nu vreau sa le accept. Poate am supraevaluat totul, poate am supraapreciat potentialul si acum nu pot sa admit ca m-am inselat.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | 4 comentarii