Șobolanul de canal sau cum să te ratezi cu succes

Șobolanul de canal se ascunde sub un chip de bleg. Aspectul fizic lasă mult de dorit și nu neapărat din vina naturii, ci din cauza unei nepăsări soră cu sinuciderea socială. Doarme aiurea, mănâncă nesănătos, nu face mișcare. Are burtă și se îmbracă precum un tătic trecut și chinuit de griji.

Casa este reflexia în oglindă a înfățișării sale: o epavă. Nerenovată de ani de zile, mobilă veche, neîngrijită, dezordine. Șobolanul de canal își găsește refugiu în această vizuină, se simte în siguranță aici departe de lumea pe care îi e frică să o înfrunte.

Pachet de frustrări, complexe și prejudecăți, se ascunde în societate prin dedublare. Joacă rolul unui timid, politicos și molâu. Totul până interacționează cu oamenii care îi amintesc involuntar câte ar fi putut realiza și cât de jalnic este. Normalitatea lor îl irită, îi activează complexele de inferioritate și îi generează o reacție de adversitate și ură. Aruncă venin și mușcă la orice replică pe care o șuieră printre dinții neîngrijiți și îngălbeniți de tutun. Să îi arăți afecțiune sau bunătate e ca și când ai turna ceară fierbinte pe el. Reacționează violent, respinge orice urmă de manifestare a grijii. A dezvoltat un tip de atașament evitant și nu încearcă să se înțeleagă. E mult mai confortabil să petreacă timpul în fața televizorului uitându-se la emisiuni și filme adresate unei audiențe cu deficit de inteligență.

Viciile îi sunt prieteni. Fumează mult și bea frecvent. Băutura este alinare și răzbunare. Teama de a spune ce simte și ce crede fac imposibilă comunicarea cu ceilalți. Tot ce poate face este să se retragă în vizuina din canal și să converseze cu sticlele de alcool. E o conversație lungă, aproape ca o luptă cu el însuși pe care o câștigă iremediabil licoarea bahică.

Devine bădăran și ticălos când se simte încolțit și folosește fără rețineri injurii. Este încăpățânat și crede că dreptatea e doar de partea lui. Nu își asumă niciodată nimic, dă vina pe alții, e iresponsabil, inflexibil și imatur. Caracterul îi este la fel de infect ca mizeria din canal. Pe bună dreptate, șobolanul de canal este cea mai scârboasă specie de animale urbane.

Dezamăgire

Am încercat. Am vrut. Începusem să mă îndrăgostesc când m-ai trântit la pământ. M-am ridicat și am continuat să privesc spre tine. Ți-am găsit scuze, circumstanțe atenuante și m-am încăpățânat să-ți zâmbesc. Dar de fiecare dată, mi-ai trântit uși în față, ai ridicat ziduri. Apoi am hotărât să plec și am tras cu zgomot ușa după mine, așa de tare încât te-am lovit cum nici nu te așteptai. Am vrut să te doară. M-a durut și pe mine. M-am simțit rău și aș fi vrut să te întorci să repari totul. Ar fi fost așa de simplu! Am sperat. Ai continuat să-mi stăpânești gândurile. Am încercat să te urăsc, dar nu am reușit. Mi-era dor de tine. Apoi am încercat să aflu dacă ești bine, dar ai închis toate ușile, te-ai zăvorât în tăcere. Mă pedepsești pe mine sau pe tine? Nici măcar nu știu… Aș fi vrut să știu adevărul. Ar fi fost simplu și m-ai fi eliberat. Te-aș fi eliberat. Dar așa rămân prinsă în iluzii, presupuneri, incertitudini. Până la urmă voi rupe lanțurile disprețuindu-te! Aș fi vrut să fii tu! Aș fi vrut să fiu eu! O ultimă dezamăgire.

Din seria „Dating-ul nostru de toate zilele”

Nu aș vrea să jignesc, dar am observat că bărbații de azi consideră că totul li se cuvine fără să facă cel mai mic efort. Sigur nu toți, dar majoritatea… Iar eu tot dau peste personaje din astea din marea masă.

Exemplul 1: Esti scund și obez, ai burta la 40 de ani, duci o viață haotică cu somn ziua și pierdut vremea noaptea, mănânci aiurea și total nesănătos? Ești un ciudat introvertit care nu vrea să audă de rețele sociale? Nu ai nicio treabă cu punctualitatea, întârzii la întâlniri, nu știi să păstrezi un secret deși te-am atenționat? Nu pricepi glumele și uneori devii bădăran? Ai oroare de vorbit la telefon și nici cu mesaje scrise nu prea te omori? Ești ocupat cu timpul liber? Eu sunt ultima pe lista ta de priorități? Se pare că ești genul meu! Că altfel nu-mi explic ce m-a apucat!

Ah, ba cred că știu! Mi s-a activat latura de vindecător. Vindecătorii aștia sunt damaged inside. Cred că îi pot îndrepta pe unii în care văd ei potențial, dar nu fac altceva decât să piardă timpul și să devieze de la rezolvarea problemelor proprii.

Well, darling, ți-am acordat mai mult timp și mai multă atenție decât meritai! Cred că și din milă. Păcat că nu te vezi acum prin ochii mei! Te-ai sinucide!

Exemplul 2: Esti înalt, slab ca o mârțoagă și îmi zici mie să mai slăbesc în condițiile în care mă încadrez la greutate normală? Tocmai ce ți-a dat panarama (pardon, fosta! … aia care te-a înșelat și care te ține prins cu părăsiri și reveniri) un șut și tu vrei să te simți răzbunat folosindu-te de o tipă smart, amuzantă și cu cel mai bun suflet pe care l-ai întâlnit vreodată? Pentru că nu ai parte de sex din prima îmi zici că sunt în friend zone? Și tot tu spui că te simți jignit când ești acuzat că ai vrut doar sex? Mă ții de mână ca mai apoi să spui că tu nu faci asta decât într-o relație avansată, dar acum ai făcut-o pentru că așa voiam eu? Du-te dracu’ de ipocrit!

Exemplul 3: Ai devenit un bun prieten, conversăm mult, dar observ totuși că numai când ai tu chef sau nevoie. Chiar îmi propui să facem sex. Până la urmă te consideri îndreptățit. Ți se cuvine orice dorești, nu? Pentru că ești bărbat. E suficient să ai o p*** în loc de creier! Te bați cu pumnii în piept să arăți cât de cocoș ești și cum domini tu femeile prin misoginism. Ții prelegeri despre necesitatea fardurilor și a hainelor care să scoată o femeie în evidență, dar te alegi cu una comună, chiar fadă, și care te ține sub papuc. S-au dus masculinitatea ta, autoritatea, spiritul dominator. Ești un ipocrit și tu!

Exemplul 4: Ești romantic, sensibil, poetic. Vorbești și te porți așa cum orice femeie viseaza! Dar nu ești dispus să cheltui bani nici măcar pentru propria mâncare. Ești milog și mă lași pe mine să îți cumpăr pentru că mi-e rușine mie de zgârcenia ta. Ah, și neapărat reproșează-mi că nu te-am lăsat pe tine să plătești să vadă vânzătoarea ce mascul potent ești, apoi să îți dau eu banii după ce ne îndepărtăm de magazin! Se duce dracu’ romantismul când te alegi cu un caz social din ăsta! Zici că l-ai luat de la asistații social de la primărie! Să nu mai zic că vorbele și gesturile frumoase erau doar parte din „recuzită”! Jeg ordinar!

Dorinta

Ma stiam puternica, rezistenta la intemperii. Dar acum ma simt o umbra sensibila la orice lovitura. Orice interactiune cu obiectele din jur imi provoaca durere. Formele lor initial rotunjite se prefac in colturi taioase ce ma ranesc. Mizantropia, introvertirea si depresia si-au dat mana in perioada aceasta. Poate o fi din cauza pandemiei sau poate din dezamagirile repetate.

Am reusit sa schimb ceva ce imi doream de foarte mult timp, dar alte probleme au aparut. De ce nu poate fi usor la mine? As vrea o casuta in padure undeva la munte. Acolo ar fi liniste si frumos. Asta imi doresc: liniste si frumos. Fara oameni. Doar natura. Si Internet. 😛 Sa ma plimb prin verde si curat, sa privesc albastrul, sa scriu … Ce ciudat! „Albastrul” mi-a adus in minte niste ochi. Fuck you, B!

Anatemă

Nu exiști! Esti doar plăsmuirea minții mele, proiecția înșelătoare a dorințelor mele! Ești un om mic care nu-mi merită atenția, timpul, energia. Din nimic ai apărut, în nimic să te intorci! Angoasele tale să te roadă până ți se vor vedea oasele albe lucind! Perfidia și ipocrizia să îți ardă ochii care odată îmi păreau calzi și buni! Să tânjești după iubire până mâinile ți se vor usca întinse, nemângâiate! Să ți se usuce buzele în așteptarea unui sărut! Mrejele singurătății să te învăluie ca într-un giulgiu și să te usuci acolo așteptând sa fii eliberat de un suflet cald!

Să adormi cu lacrimi în ochi în întuneric dorindu-ți să vezi o lumină și să te trezești în același întuneric rece! Intunericul de care îmi vorbeai și din care eram dispusă să te scot, îți amintești? Să îți devină veșnicie!

Să trăiești regretând toate deciziile! Să te învinovățești șă să îți fie dor până sufletul îți va fi mâncat de viermii îndoielii, nehotărârii și autocondamnării!

Să te ia dracu’!

Gânduri toxice

Da, mi-a fost dor de tine. Deveniseși cumva un alter ego. Erai o imagine în oglindă pe care mă obișnuisem să o privesc zilnic. Dar erai toxic. Îmi slăbeai și puțina încredere pe care o mai aveam în mine. De ce făceai asta? Poate pentru că tu însuți nu ai încredere în tine. Sau poate … Dar nu mai fac psihanaliză! Tu din mintea mea ești altfel. Tu din mintea mea ai reacționa altfel. Tu din mintea mea ești cald și bun, puternic și atent, spontan și jucăuș. Tu din mintea mea ești doar o plăsmuire a imaginației.

O parte din mine te disprețuiește. O parte vrea să te ierte. Ai fi putut repara lucrurile. Nu știu de ce ți-aș fi iertat și asta dacă ai fi cerut-o. Poate pentru că îmi păreai rănit, defect. Sau poate pentru că … M-am întrebat adeseori de ce ție ți-am tolerat limitele, de ce ți-aș fi iubit defectele. Nu am găsit niciun răspuns.

A trecut timp, mi-am găsit rațiunea. Întotdeauna o găsesc dacă aștept să se aștearnă praful. Așa funcționez eu: cu cât trece mai mult timp, cu atât mă depărtez mai mult, iar șansele de reparare tind spre zero. Cu lacrimi în ochi, mi-am smuls cu dinții o bucată din piept și ți-am scuipat-o în față. Am plâns de durerea mutilării. Am plâns de ciudă, de nervi și neputință. Am plâns pentru mine, dar și pentru tine, pentru că a trebuit să-ți fac asta. Imaginează-ți că până și acum era important cum îți este! Da, mă întreb uneori cum îți este, mă mint că nu-mi pasă … Până la urmă cine ești tu și ce vrei? Ce vreau eu? Ce aș mai vrea acum?

Ganduri razlete

• Unii se sinucid pentru ca nu au intrat la facultate, altii o fac pentru ca au intrat. Sa spui ca te spanzuri pentru ca nu vrei sa te duci la facultate (dupa ce ai intrat la buget la o specializare foarte tare) inseamna sa fii deraiat rau de pe sine.

• Uneori as vrea sa iti scriu pentru ca imi pasa de tine, dar ma opresc. Am promis ceva si ma voi tine de cuvant. Pana la urma, asta a fost si dorinta ta exprimata adeseori. Grija mea pentru tine a fost rasplatita cu rautate si reprosuri. Incep sa te urasc, iar imaginea ta se urateste.
• Azi ar fi trebuit sa ma bucur la revederea unor suflete care imi erau dragi. Nu am simtit nicio bucurie! Poate pentru ca azi totul a fost amar. Sau poate pentru ca nu-mi pasa de nimic.
• Ma intreb daca am eu ceva de atrag numai oameni cu caractere infecte sau daca mai toti sunt asa peste tot. As vrea sa mai intalnesc si oameni buni. As vrea sa am incredere in umanitate.
• Imi simt capul greu, plin. Ma doare frecvent. Am observat ca durerile apar atunci cand ceva ma supara. As vrea liniste … in jur si in cap.
• Mananc alune. Le impart cu T si R, cateii mei. Sunt fericiti si le mananca pofticiosi. Veselia lor imi face bine. Cand simt ca ma scufund, ma gandesc la ei pentru ca iubirea lor neconditionata ma aduce la suprafata.
• Am prostul obicei de a-i face pe oameni sa se autodepaseasca. Uneori pun presiune prea mare. Uneori ar trebui sa nu o mai fac pentru ca nu toti pot duce atat.
• Incercand sa fac bine, de fapt fac rau. De ce insist cand oamenii nu vor?

Test de incredere

Mereu oamenii imi inseala increderea. Mereu ajung la momentul in care imi dau seama ca omul acela pe care il vedeam intr-o lumina pozitiva nu e altceva decat o caricatura inspaimantatoare. Poate metoda mea de verificare nu e cea mai buna pentru ca imi aduce dezamagire, dar e singura care si-a dovedit eficienta. In ce consta? Ii acord omului prezumtia de nevinovatie, il las sa se desfasoare acordandu-i incredere totala. Ii proiectez cea mai buna imagine si astept sa vad daca se ridica la nivelul ei. Din pacate, toti pica testul. Toti se dovedesc a fi niste versiuni virusate pe care eu uneori incerc sa le repar.

Chiar nu mai exista oameni de calitate? Sau am eu o atractie pentru oamenii cu defecte grave de fabricatie?

Uneori ma sabotez singura si refuz sa accept ca intre omul acela si imaginea ideala pe care i-am proiectat-o nu este nicio asemanare. Dovezile sunt clare, dar ma incapatanez sa nu il decapitez asa cum ar merita. Probabil pentru ca mi-e ciuda. Ciuda ca nu s-a putut ridica la nivelul proiectat. Refuzul asta ma face sa nu ii pot da drumul, sa il pastrez in minte intr-un conflict intre ratiune si vointa. Acest lucru face posibil ca in acelasi timp sa il iubesc si sa il urasc pe acel om, sa il admir si sa ma dezguste, sa fiu capabila sa ma dedic total lui si totodata sa pot il ucid. Deoarece nu accept realitatea, raman captiva penduland intre trecut si prezent, intre real si imaginar, intre dorinte si fapte. Cel mai rau e cand incerc sa repar, sa cioplesc piatra bruta pentru a-i da forma sculpturii din vis. Atunci imi devin cel mai rau dusman pentru ca imi rup unghiile, imi ranesc degetele si, desi ma doare, nu ma opresc. Eu continuu sa cred ca pot dezvalui frumusetea de dincolo de piatra seaca. Dar ce durere cand intr-un final accept ca aceasta nu exista!

Si totusi fac asta din nou si din nou … Si o voi face pana cand va aparea o exceptie de la regula. Si de nu va aparea, tot la fel voi proceda. Pana la sfarsit.

Cum sa cuceresti o femeie?

Exista metode si tehnici nenumarate, dar vorbind cu un prieten, mi-am dat seama care este reteta de succes pentru ca un barbat sa cucereasca o femeie. Expun aici pasii de urmat:

-Vorbeste mult timp la telefon cu ea, acorda-i atentie si verbalizeaza-ti dorinta de a o auzi. Arata-te sensibil si aproape perfect: harnic, responsabil, organizat, faci curatenie, speli haine, faci mancare, te ocupi de gradinarit, reciclezi …omg! E in extaz! L-a gasit pe the one! Esti putin ciudatel si deprimat. Simte ca te intelege, pare ca se vede in oglinda. Da, tu esti cel pe care il asteapta!

-Vorbiti mult la telefon si prin mesaje. Nu mai dormiti decat jumatate din noapte. A doua zi mergi zombie la serviciu, dar esti happy. Sau cel putin asa pari in ochii colegilor. Poate joci teatru, poate te induci chiar si pe tine in eroare, poate erai mai bine inainte in rutina aducatoare de sex ce camufla depresia si lipsa afectiunii impanate cu certuri.

-La prima intalnire poarta-te politicos, fa totul ca la carte. Conversatia curge natural, frumos. Priveste-o gales si admirativ, copiaza-i gesturile (involuntar, evident) si amenint-o ca o scanezi, ca e sub observatie sa iti faci tu o parere savanta despre ea. Imagineaza-ti ce bine se simte cand aude asta! Nici nu isi dorea sa o faci sa se simta in largul ei, voia un stalker psihopat! Ah, nu o atinge! Arata-te interesat, dar sa nu o atingi! Las-o asa sa se intrebe ce e in neregula cu tine sau cu ea!

-Profita de faptul ca are incredere in tine si ademeneste-o in vizuina ta. Propune-i sa ramana la tine pentru a o tine in brate. Evident ca ea te crede pentru ca ai fost mereu un gentleman si vrei lucruri serioase, nu sex. Iar la cat ati vorbit, tinutul in brate ar fi asa inocent si placut, inedit pentru vremurile noastre. Cand ajunge la concluzia ca de fapt tu urmaresti sa obtii sex, schimba-ti comportamentul radical pentru ca tu esti un inocent acuzat pe nedrept. Victimizeaza-te, supara-te ca ai fost acuzat de asa ceva cand tu aveai cele mai nevinovate intentii si demonstreaza asta spunandu-i ca e in friendzone, ca nu o mai percepi la fel. Fugi de ea, dar revino in scurt timp. Si tine-o tot asa! Ba vii, ba fugi, ba esti cald, ba esti rece! Zapaceste-o complet incat sa nu mai inteleaga nimic! Tu oricum nu te intelegi pe tine si nimic din jurul tau!

-Ea inca mai incearca sa (te) salveze. Chiar se straduieste. Vine la intalnire cu zambetul pe buze intr-o incercare de restartare. Tu poarta-te in aparenta ca un gentleman. Mergeti sa va plimbati, insisti sa luati masa. Dincolo de aparente, fii neghiob si grobian: nu te uita la ea cand ii vorbesti sau cand iti vorbeste, uita-te in alta parte si tine nasul cat mai sus ca un superior ce te crezi, fa grimase pentru ca acum gasesti ca mai nimic din ce zice sau face nu iti e pe plac, fa-o sa se simta prost ca nu isi comanda o mancare de fitze (fraiera nu ar mai fi putut sa manace nimic dupa cum ai tratat-o, dar din politete isi comanda ceva si chiar se chinuie sa ia cateva bucaturi), refuza orice ajutor din partea ei si chiar fa-o sa se simta de rahat pentru ca te priveste cu empatie si compasiune cand ii spui ca te doare nu stiu ce. Stai 5 ore la intalnire (in speranta ca poate primesti sex? sau de ce dracu’?), apoi, galant ca intotdeauna, condu-o acasa, dar alergand de parca e o cursa contracronometru si apoi fugi la propriu dupa ce i-ai aruncat un „pa!” debil care o lasa fara reactie. De fapt, nici nu are timp sa reactioneze pentru ca deja ai ajuns la coltul strazii.

-Neaparat nu mai da vreun mesaj! Nu-i mai raspunde nici cand te intreaba grijulie daca ai ajuns bine acasa. De parca te viola vreo baba psihopata in scara blocului! Ce e cu atata grija? Nu ai mai auzit! Nu ai mai simtit! Fa-te arici ca un barbat puternic si independent ce esti! Si nu-i mai da niciun fel de explicatii! Esti prea bun pentru muritorii de rand care te trateaza frumos! Tu esti obisnuit sa fii carpa unor frustrate!

-The end of story. The sad story of a woman who still dreams of simple, beautiful things. The tragic story of a man unable to forgive and love himself.

New obsession

Il vad cu ochii inchisi si cu ei deschisi fara sa fie in fata mea. Il aud toata ziua peste tot chiar si fara sa fie acolo. Il aud noaptea in somn. Ma culc si ma trezesc cu el in minte. E cu mine peste tot. Imi vorbeste despre lucruri pe care le cunosc. Vibreaza in culorile mele. Ma vad in oglinda in el. De mult nu am mai avut o asa obsesie!

E super talentat, pierdut in spatiu, putin deprimat si ciudatel. My kind of guy! I just love him! It’s LAUV! :))