Madalina Manole a murit …

Aseara cautam pe Youtube melodii vechi romanesti. Imi apareau si melodii ale Madalinei dar am zis: Nu! Ea este inca aici, ea este actuala. Eu cautam voci care nu mai sunt printre noi. In dimineata asta am deschis televizorul si nu mi-a venit sa cred. Titlul mare pe posturile de stiri: Madalina Manole a murit! Cele mai multe indicii arata ca a fost o sinucidere. Multe intrebari imi vin acum in minte: de ce sa faci asta cand ai un copil? de ce sa faci asta cand ai situatie materiala buna? de ce sa faci asta cand atatia oameni te iubesc? Desi gestul acesta ni se pare absurd, cred ca in mintea unui sinucigas este perfect justificat. Altfel percep ei realitatea in momentele acelea si in realitatea aceea sinuciderea e singura solutie.

Am avut doua colege de liceu care au incercat sa se sinucida. Pe una o cunosteam foarte bine. Eram bune prietene. Mai avusese o tentativa de sinucidere dar cand a vazut ca incepe sa se simta rau s-a razgandit. Luase medicamente, o combinatie de calmante si somnifere. Apoi, a doua oara tot cu medicamente. Din fericire a fost gasita la timp de o colega cu care locuia si dusa la spital. Imi amintesc de teama pe care am simtit-o atunci, de asteptatul pe coridoarele spitalului, de replica unei asistente: „altii se zbat sa traiasca, iar ea cu toata viata inainte vrea sa moara!”. Si imi mai amintesc ca parintii ei au reactionat tardiv. Nu s-au grabit sa ajunga la spital (locuiau in alta localitate). Desi aveau cu ce sa ajunga in noaptea in care au fost anuntati au venit a doua zi. Poate ca ea avea dreptate cand spunea ca parintii ei nu o iubesc. Pana atunci ma gandeam ca i se pare, ca e prea sensibila si ca sunt de vina crizele adolescentei in felul in care percepea relatia cu ei. Si in opozitie cu aceasta reactie a fost comportamentul tatalui celei de-a doua colege care a incercat sa se sinucida. Aveam ora (nu mai stiu ce ora) dar stiu ca a venit cu diriginta care ni l-a prezentat. El plangea si plangand ne-a implorat sa-i spunem daca stiam ca este ceva in neregula cu Alina, daca observasem vreun comportament ciudat, daca se certase recent cu cineva. A fost sfasietor sa-l vad pe acel tata plangand. Atunci mi-am dat seama ca in locul lui putea sa fie tatal meu. Caci astfel de ganduri de sinucidere imi trecusera si mie prin cap. Stiu acum ca toate gandurile acelea, toate problemele, perceptia realitatii in acel fel distorsionat sunt caracteristice adolescentei. Atunci … eram adolescenta. Oricum din acel moment nu mi-au mai trecut prin cap astfel de ganduri! 🙂 Cred ca mai bine ramai aici si lupti decat sa capitulezi luandu-ti viata! Eu vad sinuciderea ca fiind in egala masura o forma de lasitate si egoism!

Pacat de tine, Madalina! De copilul tau! Si de toti cei ce te iubesc! Sper ca esti linistita acum acolo unde esti!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Madalina Manole a murit …

  1. florinhdu zice:

    …. foarte pacat… si mai rau e ca tot mai multi oameni in special tineri recurg la aceasta „salvare”…. chiar acum o luna un tanar de 17 ani din localitatea in care sunt eu s-a spanzurat – era fiu de preot…. Dumnezeu sa-l ierte pe Ionut…

    • darklorelei zice:

      da, pacat 😦 … e bine ca totusi cele doua colege ale mele au trecut peste asta. una dintre ele chiar si-a recunoscut orientarea sexuala (alta decat hetero:P) care probabil era una din cauzele suferintei din adolescenta.

  2. funnkysmile zice:

    trist…ft trist..:|
    cel mai ciudat e ca ea si-a dorit toata viata un copil, iar acum a renuntat la el, exact cand putea spune in sf k este o femeie implinita:|
    probabil asta nu mai contat asa mult in momentul ala…:| cand iti trece prin cap asa ceva, vezi doar lururile negative, in niciun caz cele bune, care te-ar putea face sa te razgandesti.
    a spus in ultimul mesaj ca nu se mai simtea frumoasă… sau ceva de genu. eu mereu am considerat-o o femeie ft frumoasa… si sunt sigura ca multi ar putea spune asta… dar uneori parerea noastra conteaza mai mult decat a celor din jur:(
    anyway… acum nu mai putem face nimic… odihneasca-se in pace!
    cat despre colegele tale.. ma bucur ca sunt bine… macar pentru ele a mai existat o sansa sa isi dea seama ca aceea nu e alegerea corecta… pentru multi, aceasta sansa nu mai vine:|

  3. funnkysmile zice:

    nush daca ti-ai dat seama, sunt tot tipa d pe blogul asta: http://funnkyziziblog.wordpress.com/
    mereu uit ca-mi lasa comentariile de pe alt blog:”>:D
    >:D<

  4. Si totusi nu ai explicat de ce consideri tu ca sinuciderea ar fi in acelasi timp si lasa si egoista. In acelasi timp. Chiar ar fi fost interesanta(cel putin pt mine) o argumentatie in acest sens din partea ta. Pot sa incerc sa banuiesc de ce, dar aveam nevoie de parerea ta cu exactitate, fara sa te influentez in vreun fel!

    Salutari si felicitari pt blog! Te mai astept de asemenea si la mine pe blog!

    • darklorelei zice:

      lasitate – pentru ca renunti la lupta (lupta cu tine, lupta cu ceilalti … ); egoism – pentru ca nu te gandesti la durerea pe care o lasi in urma ta, la toti cei ce vor suferi din cauza deciziei tale. – dar banuiesc ca stiai argumentele astea deja:)
      pe de alta parte, asa cum am zis stiu ca in mintea unui sinucigas fapta lui este perfect justificata; probabil ca un dezechilibru la nivel fizic determina prabusirea lor psihica – citisem undeva ca s-a observat un nivel foarte scazut al seleniului in corpul sinucigasilor.

      • Sunt de acord doar partial cu argumentele. Adica da, asa e, dar eu unul nu cred ca sinuciderea poate fi in acelasi timp, in aceeasi masura, si lasa si egoista. Unii sunt lasi, renunta la lupta, dar poate renunta tocmai pt ca sa nu mai fie o povara pt ceilalti. Si atunci nu se mai numeste egoism.
        Asta ca un prim argument care-mi vine in minte…

  5. Florin Iepan zice:

    Egoism, pentru că iubirea înseamnă dăruire nu inventar (nu spui „al meu”, ci „lucruri care îl(o) pot face fericit(ă)”)… nu pleci spunând „te iubesc”, ci te lupți pentru fericirea lor (în acest caz este o lașitate să pleci)… abandonul e un alt fel de a spune „nu vă doresc!” (indiferent unde alegi să mergi, în Hawai sau pe lumea cealaltă, tot abandon e)… dar cu toate astea, nu e în întregime vina ei că a confundat iubirea cu o formă palidă de atașament… la urma urmei, pretutindeni iubirea a ajuns o dorință de posedare.

  6. Florin Iepan zice:

    Nevertheless (cum spune americanu’), oricare ar fi explicația, sinuciderea rămâne un lucru rău din toate punctele de vedere… fizic, datorită nepăsării față de cei „dragi” pe care-i lași în urmă… și spiritual, fiindcă sinuciderea este un act de respingere al celui mai frumos dar: viața!

    Din nefericire, sinuciderea este o boală destul de gravă a societății (într-un stadiu destul de avansat chiar), un soi de lepră a sufletului, al cărei cauză este lipsa acută a iubirii și a credinței în Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s