o evaluare

Si au fost examenele … nimic deosebit, nimic altfel decat ma asteptam. Examene de Romania! Tragi biletul cu subiecte, stai in banca, te gandesti, notezi idei principale, apoi te oferi sa raspunzi printre primii. Si incepi sa vorbesti uitandu-te catre cel ce te evalueaza si care ar trebui sa si asculte ce spui. Si apoi observi ca vorbesti cu peretii deoarece el incepe sa se plimbe pe undeva prin spatele tau si iti mai pune si intrebari stupide care arata ca nu a ascultat nimic din ce ai spus pana atunci. Dar treci si peste asta, raspunzi si la intrebarile „de baraj” care nu au nicio legatura cu subiectul de pe biletul tau. La final se stramba ca si cand ai fi spus numai prostii si nu-ti spune nota. Intrebi cand afli nota si iti raspunde ca dupa ce vor fi raspuns toti caci va pune notele in functie de raspunsurile celorlalti. Ceeeeee??? Imi vine sa-i enumar erorile in evaluare cele mai intalnite, imi vine sa-i spun ca ar trebui sa stie si el ca asta e una dintre ele … dar nu pot! El pune nota, iar eu trebuie sa ma supun ca altfel … un razboi cu el nu si-ar avea rostul pentru ca ar fi un razboi cu sistemul. Iar sistemul e infailibil, nu-i asa? Si asa inghiti in sec si taci. Astepti sa termine toti … de conspectat de prin carti prin bancile din spate, apoi sa treaca in fata si sa-i citeasca domnului de pe ciorna; domnul va fi deja atat de plictisit ca nu va mai avea rabdare sa-i asculte spunand mai mult de o fraza. Si intr-un final se termina. Asteptam toti rezultatele. Fiecare isi povesteste cele cateva minute de glorie din fata dumnezeului evaluator. Esti mandru de tine. Ai raspuns primul pentru ca ai stiut, pentru ca nu ai avut nevoie de alte surse de informatie decat cele depozitate acolo in creierul tau. Suntem chemati si ni se comunica notele. Date la intamplare. Cei ce au raspuns primii si care nu au avut la ei nici macar o coala pe care sa-si ordoneze ideile daramite surse de inspiratie au luat aceeasi nota ca si cei din urma ce au avut material pentru inspiratie dar nu au apucat sa expuna tot ce aflasera ei in acele momente din cartile din dotare pentru ca domnul se plictisise. Ramai interzis desi ai vrea sa ii strigi ceva desteptului evaluator! Si in acele momente regreti inca o data timpul pierdut in scoli pentru a invata … caci e evident ca ai invatat degeaba de vreme ce esti egal cu cei ce au avut alte preocupari cand tu stateai cu cartile in brate. Si in acele momente te intrebi de ce oare ai avut ghinionul sa te nasti in tara asta despre care ai invatat la scoala ca e frumoasa si bogata, ca are oameni buni, viteji si primitori. Cu tristete si resemnare recunosti insa ca Romania e asa doar in cartile de istorie si geografie. Prin cate ai trecut si la cate ai vazut ar trebui sa nu mai simti nimic in astfel de situatii … si totusi, tristetea si dezamagirea nu pot fi tinute in frau nici de data aceasta …

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la o evaluare

  1. Florin Iepan zice:

    Nu fi aşa rea… în primul rând nu poţi judeca o ţară după câteva persoane pe care le întâlneşti (chiar trăim într-o țară specială, chit că mai mereu suntem educați și manipulați să credem contrariul)… iar în al doilea rând tristeţea şi dezamăgirea sunt relative şi ţin exclusiv de aşteptările fiecăruia (există puncte de vedere care consideră că metoda evaluatorului, de a da nota în funcție de majoritatea, este un lucru bun și înțelept)… dar ai dreptate afirmând că școala e inutilă, fiindcă cunoașterea obținută de acolo nu te ajută decât să te adâncească în întunericul acestei lumi… însă, precum spuneam, fiecare cu așteptările, interesele și dorințele sale 😉

    • darklorelei zice:

      aveti o atitudine mult prea … pacifista, impaciuitoare pentru starea mea de spirit de acum. din acest motiv nu am sa aduc motive care sa va contrazica parerea. raman insa la parerea mea!

  2. Stefan zice:

    Hmmmm, echitatea si durerea provocata de LIPSA EI… cunoastem 😦
    Interesant sistemul de evaluare al profesorului. Din pacate „invatamantul” a reusit sa lase imaginea unei zicale adaptate „Nu exista padure fara uscaturi” la ceva de genul In fiecare padure, pe langa multimea de uscaturi mai rataceste si cate un copac sanatos.
    Legat de „razboi” ai gandit matur pentru ca „in razboi si in dragoste este permis orice”. Dar…exista un dar: elementul surpriza. Insa DA, ai dreptate uneori nu e bine sa lupti cu sistemul. Intrebare: este vorba de facultate sau altfel de examene?

  3. darklorelei zice:

    Altfel de examene … 🙂

  4. Andrei zice:

    Si zici sa nu le razi in fata cand auzi fraze de genul ‘Merit respect, ca sunt profesor de 30 de ani’
    Sunt satul de oameni care nu au altceva in cap in afara de domeniul lor de activitate si care de multe ori nici pe acela nu il stapanesc bine

  5. florinhdu zice:

    Incep sa cred si eu ca suntem printre cei ghinionisti ca ne-am nascut in tara asta…. sau sa fie asta un atu, dat fiind faptul ca inveti sa razbati intr-o jungla ca asta? Raspunsul probabil ca se afla peste ani… atunci cand vei sti exact cine esti, ceea ce ai devenit. Poate ti-au folosit toate aceste „nedreptati” pe care si tu le-ai descris. Keep going on!

  6. darklorelei zice:

    pana acum am avut doar de pierdut … nu cred ca va fi mai bine 😦

  7. lastgardian zice:

    oooo da….stiu despre ce vorbesti…imi aduc aminte de examenul meu oral,in care eu ma chinuiam sa explic cat mai bine…iar ea,examinatoarea, se uita pe pereti…i mean WTF!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s