prieteni care ne dezamagesc

Ce ne schimba? Ce ne face sa devenim alte persoane decat ne stiau prietenii, colegii, etc.?
Am in lista de Facebook colegi din liceu si din facultate. Pe unii doar i-am adaugat sau m-au adaugat dar nu am schimbat nici macar un mesaj de salut. Sunt acolo, prezente mute, dovezi ale unor vechi cunostinte, ale unor experiente comune, chiar si ale unor prietenii bune din trecut. Cu unii din ei (prieteni din trecut) am incercat sa restabilesc o legatura, o discutie ca intre vechi prieteni in care fiecare povesteste ce a mai facut, pe unde a mai fost, ce experiente interesante a trait, etc. Dar in locul acestor povesti despre vietile noastre m-am trezit in mijlocul unor interogatorii si exact dupa ce aflau raspunsurile la intrebarile dorite (gen: ce lucrezi? unde? te-ai casatorit?) se termina momentul de socializare si se rupea legatura pe care incercasem sa o refac. Asa s-a intamplat cu o colega care acum m-a facut sa ma intreb ce ne schimba atat de mult. O stiam o fata altruista, deschisa la minte, comunicativa. M-a socat atitudinea ei de acum. Initial am avut o conversatie pe Facebook in care s-a petrecut ce am scris mai sus. Era atat de dornica sa discute cu mine incat s-a oferit sa ma sune. Probabil asa de tare o rodea curiozitatea legata de viata mea de dupa liceu cand ne vazusem ultima data. Apoi am apelat-o eu intr-o zi pe Facebook cerandu-i sa-mi povesteasca despre intalnirea recenta cu colegii de clasa la care eu nu putusem participa. Am intrebat-o de una din colege care imi fusese cea mai buna prietena in liceu. Prin facultate o mai vazusem ultima oara. Mi-a trantit un raspuns cum ca acolo s-au bucurat ca s-au vazut si nu au intrat in detalii. Adica nu stia sa-mi spuna nimic despre ea dar mi-a spus asta intr-o forma acida, rautacioasa. Wtf? Ce o intrebasem asa de grav? Dupa alte raspunsuri din ce in ce mai evazive (daca pot forta folosirea gradului de comparatie aici) si care se lasau mult asteptate a decis sa-mi taie macaroana in timp ce eu inca mai scriam ceva si sa-mi zica „pa” ca iasa.
Ok. Convinsa de o alta colega cu care am vorbit ulterior ca persoana in cauza are o viata ce se deruleaza in ritm alert si poate era obosita sau suparata, am zis: hai sa vedem daca asa era! Si astfel am apelat-o iar in seara aceasta. Si ce a facut? A iesit de pe Facebook fara sa raspunda! Frumos, nu?
Oare banii, pozitia sociala te pot schimba atat? Ca nu am tinut legatura nu mi se pare un motiv suficient sa aiba atitudinea aceasta. Daca ma gandesc bine pana si unui necunoscut de pe strada ii raspunzi la o intrebare, nu treci indiferent pe langa el daca te intreaba ceva.
Dezamagitor … suntem facuti sa dezamagim si sa fim dezamagiti. Dar asa se intampla cand avem asteptari, nu? O prietena psiholog imi spunea ca nu ar trebui sa avem asteptari caci asa nu vom mai fi dezamagiti.
Dar destul despre prieteni care ma dezamagesc … sa visez acum la cei care nu vor face asta! 😛

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la prieteni care ne dezamagesc

  1. Florin Iepan zice:

    Să visezi la prieteni care n-o să te dezamăgească înseamnă să pui anticipat pe seama lor niște așteptări 🙂 … din pct ăsta de vedere nu există prieteni, fiindcă fiecare are interesele lui proprii și deci există mereu posibilitatea ca acestea să nu se potrivească cu așteptările tale… luat simplist, dorința noastră de a asocia imagina cuiva cu anumite șabloane e puerilă, pentru simplul motiv că omul e un univers întreg și încercarea de a-l catalogat o să intre mereu în conflict cu unicitatea sa.

    ps. din pct meu de vedere persoana respectivă nu a greșit cu nimik… dat fiind că nu cunoști toate datele problemei poate să fie la fel de bine o simplă supoziție a ta față de atitudinea ei… iti pot spune din experienţa proprie că dacă îți cade netul tocmai când ești în mijlocul unei conversații sensibile, persoana cealaltă are toate șansele să creadă că i-ai închis în nas… nevinovat până la proba contrarie, nu? 🙂

    • darklorelei zice:

      eeeiii, visatul la prieteni care nu dezamagesc era asa pentru a incheia intr-o nota optimista. 🙂
      si ai dreptate. putea sa-i pice netul, dar ma tem ca nu a fost asa. anyway, sursa dezamagirilor este reprezentata si de faptul ca ma astept ca altii sa reactioneze conform sistemului meu de valori. si se pare ca sistemul meu de valori este unul pretentios si nu prea se gasesc persoane care sa fie compatibile cu el. 🙂

      • Florin Iepan zice:

        E comică, într-un fel, căutarea asta a unei persoane compatibile… e ca și cum ți-ai creea propriul șablon și ai începe să cauți pe cineva care să se potrivească, știind foarte bine dinainte că e imposibil așa ceva din moment ce fiecare are șablonul lui unic 🙂 … dar chiar și căutarea în sine își are rostul ei, fiindcă numai astfel realizează omul inutilitatea șablonului și absurditatea dorințelor sale.

  2. darklorelei zice:

    daca nu am avea astfel de sabloane nu ar mai exista cautarea, nu? sabloanele sunt create urmarind niste criterii. sunt niste tinte, idealuri pe care le cautam. de obicei gasim ceva apropiat de acel model pe care il cautam. inutilitatea si absurditatea de care vorbesti tu, Florin se justifica pana la un punct.

    • Florin Iepan zice:

      De fapt inutilitatea lor se justifică DUPĂ un anumit pct, nu înaintea lui… mai întâi e căutarea… apoi dezamăgirea… mai apoi înțelegerea… iar în final acceptarea…

      Majoritatea repetăm însă ciclul căutare-dezamăgire fără să încercăm să înțelegem rostul lor… iar încercarea de a înțelege este și ea o căutare… însă doar acceptarea inutilității ei poate să aducă pace sufletului… cum spunea un mare maestru: „realizarea înseamnă să scapi de iluzia că nu ești realizat” 😉

  3. Stefan zice:

    Acuma o sa ma bag si eu … ca musca in lapte 😉
    In primul rand, dupa parerea mea, se foloseste prea des si prea usor cuvantul „prieten”.
    Nu sunt eu in masura sa o contrazic pe prietena ta psiholog dar… sfatul de a nu avea asteptari ca sa nu fim dezamagiti este o chestie cu doua taisuri pentru ca acest mod de a gandi este exact cel al unui PESIMIST. Oare crezi ca e solutia optima sa fim pesimisti si sa nu ne asteptam la nimic pozitiv numai ca sa nu suferim?
    Domnul Florin are dreptate in anumite puncte insa… nu sunt sigur ca am inteles acel e „interesele proprii”, pentru mine asezareaa acestor interese in stransa legatura cu ideea de PRIETEN nu poate sa imi sune ok. Domnul Florin are insa dreptate cand spune sa nu punem anticipat prea mari asteptari pe umerii (eu asi spune mai degraba a oamenilor nu asi folosi termenul de prieten) prietenilor, cu asta sunt de acord la fel si cu faptul ca fiecare om este un univers aparte. Sunt sigur ca percepem diferit ideea de prieteni asa ca o sa ramanem fiecare cu parerea lui.
    Asa cum domnul Florin a mentionat clar ca din punctul de vedere al dansului persoana aceea nu a gresit cu nimic, o sa spun si eu ca din punctul meu de vedere a gresit.
    O sa incerc sa si justific parerea mea: da, este adevarat ca netul poate „cadea” insa pana si mediul online respecta un „protocol”. Personal nu agreez transferul de responsabilitate gen „nu eu, netul”. Da, dansul are dreptate ca tu puteai percepe NEGATIV intreruperea brusca dar aici intervine acel cod al manierelor care mi-ar sugera sa reintru pe chat daca despre el era vorba sau daca nu, sa trimit un mesaj cu scuzele de rigoare ca nu a fost nimic cu intentie ci o problema tehnica. Gresesc? Bunul simt ne dicteaza sa nu incepem o conversatie cu cineva atunci cand nu avem timpul sau „dispozitia” necesara.
    PRIETENII nu au cum sa ne dezamageasca prin simplul fapt ca daca am acceptat sa fim prieteni cu ei… inseamna ca ii acceptam asa cum sunt (cu bune si cu rele). Asta sub un aspect iar sub alt aspect daca cineva te-a dezamagit puternic acela sigur nu a fost prieten ci altceva: amic, coleg, vecin DAR NU PRIETEN. Exista un citat care se potriveste destul de bine aici: „Nimeni nu merita lacrimile tale si acela care le merita sigur nu te va face sa plangi”
    Ma opresc aici pentru ca altfel o sa facem o intreaga filosofie 😉

    • darklorelei zice:

      totusi si prietenii ne dezamagesc … putem accepta multe dar pana la o limita. ai dreptate: daca era vreo problema cu netul trimitea un mesaj mai tarziu. oricum am clarificat problema: nu era netul de vina, ci nesimtirea persoanei. nah ca sunt rea!
      iar marquez avea dreptate … numai ca eu mai uit asta din cand in cand … 🙂

    • Florin Iepan zice:

      E drept că un pesimist se gândește mereu la un final negativ, dar când părinții ți-au spus să nu bagi mâna în foc fiindcă o să te arzi nu au făcut-o ca să-ți culttive un instinct de pesimist, ci ca să te protejeze (dacă nu te joci cu focul fiindcă nu vrei să te arzi nu înseamnă că ești pesimist)… un sfat rămâne un sfat până când persoana în cauză înțelege prin experienţa proprie valoarea acelui sfat și îl asimilează ca o cunoaștere interioară… nu vreau să te conving că dorințele (așteptările) omului sunt cele care îl fac nefericit, ci doar să precizez că fericirea nu e în exteriorul tău (deci nici în prieteni, rude, obiecte, animale…).

      ps: pe net nu mai vreau să fiu domn pt nimeni, sunt simplu Florin pt toată lumea 😉

  4. lastgardian zice:

    prietenii sunt greu de gasit…majoritatea vor doar discutii platonice,bani…interese,chestii trestii…rar gasesti oameni care sunt…OAMENI!

    • darklorelei zice:

      ai dreptate! mereu mi s-a demonstrat ca toti te cauta atata timp cat au nevoie de tine. cand nu le mai esti de folos te arunca in cosul lucrurilor uzate si invechite.

      • lastgardian zice:

        ooooo da….stiu exact cum e.Pana acum am schimbat vreo 3 seturi de prieteni…am ramas cu unul si bun.Irosesti timp si energie dak te la mintea unor paria…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s