Amintiri si nostalgie

Nu stiu de ce, dar azi imi tot vin in minte intamplari din facultate. Cred ca mi-e dor de perioada aceea, de colegi, de profesori (aia tineri si draguti :P), de viata lipsita de griji, de iesitul in oras fara sa stai cu ochii pe ceas ca a doua zi te trezesti devreme, de muzica de atunci.
Ii povesteam azi o intamplare din facultate unei prietene, dar nu am primit un feedback pozitiv; de fapt, parea foarte departe de ce vorbeam. Si atunci mi-am dat seama ca nici macar nu stiu pe ce se bazeaza prietenia noastra. Nu avem lucruri comune care sa ne placa. Tot ce ne leaga sunt problemele din viata de zi cu zi si ajutorul pe care ni-l putem acorda sau nu vis-a-vis de acestea. Am incercat azi sa o atrag intr-o discutie din care sa vad opinia ei legata de homosexualitate. Vorbeam de un coleg de serviciu pe care il suspectez ca ar fi. Si i-am explicat eu ei ca inteleg de ce tipul se ascunde, dar ca nu vad nimic deosebit in a avea alta orientare sexuala. Atata timp cat iubesti nu conteaza ca iubirea asta se indreapta catre o femeie sau catre un barbat. Important e ca e iubire! Am zis „discutie”? Rectific! Monolog e cuvantul potrivit. Tipa a ascultat, apoi a schimbat subiectul. Nu am lasat-o in pace si i-am cerut sa isi expuna parerea despre ce vorbeam. S-a balbait si a zis ca e impotriva naturii, ca oamenii de acest fel sunt pedepsiti prin legea divina. Impotriva naturii??? Dar chiar natura a facut asta! Cum sa faca natura ceva impotriva ei insesi? Chiar citisem recent despre o teorie conform careia homosexualitatea ar fi o metoda a naturii de a tine sub control rata natalitatii. Interesant, nu?
Mi-e dor de discutiile pe care le purtam cu prietenii in facultate pe diverse teme „arzatoare” de genul celei de mai sus. Acum acei prieteni (majoritatea) s-au asezat la casele lor si au devenit oameni obisnuiti, cu probleme obisnuite, cu viata desfasurata dupa un tipar banal. Cum e cazul prietenei de mai sus. Si nu mai stiu sa vorbeasca decat despre ce haine si-au cumparat, ce cosmetice folosesc, ce au mai gatit, ce nazdravanii mai fac copiii lor, etc. Traim in universuri diferite. Sau poate am ramas eu in urma. Dar nu vreau sa devin banala, nu vreau sa fiu plictisitoare si plictisita ca ei!