Lorelei is back in the game!

A fost odata o fata simpla pe nume Cosite-Negre. Ea traia intr-un palat de la fereastra caruia admira regatul ce i se arata privirii in fiecare zi. Candva avusese curajul sa se aventureze in afara portilor palatului. In piata mare si vesnic aglomerata, privise cu uimire trecatorii grabiti si surasese la vederea unor copii ce alergau printre tarabele cu marfa. Chiar intrase si ea in jocul lor alergand dupa ei pana la taraba negustorului de suflete. Aici, ademenita de mirajul culorilor si de stralucirile ireale ale sufletelor de pe tejghea si ametita de vorbele dulci ale negustorului, fata a acceptat sa-si dea la schimb sufletul. Si l-a dat pe unul ce vibra in culorile ei preferate. Il zarise de cum se apropiase de tejghea si-l observase schimbandu-si culorile si stralucirea la vederea ei. Se simtise magulita. Cineva facea asta pentru ea. Mereu vrusese un suflet care sa faca ceva doar pentru ea, de dragul ei. Dar Cosite-Negre era naiva. O vreme a trait frumos printre oamenii din piata. Chiar daca multi erau meschini, egoisti si ipocriti, ea era fericita si se simtea protejata alaturi de sufletul colorat pe care il alesese. Insa fericirea nu a durat mult. De la o vreme culorile sufletului au inceput sa paleasca, energia parea a-i fi pe terminate si stralucirile ii disparusera. Se innegrea pe zi ce trecea si semana din ce in ce mai mult celorlalte suflete din piata. Cosite-Negre se simtea captiva, stia ca nu ii putea reda culorile, isi vroia sufletul ei inapoi si pe acesta sa il elibereze.
Intr-o zi si-a facut curaj si a mers la negustorul de suflete cerandu-i sa ii dea sufletul inapoi. Dar acesta i-a spus ca nu mai avea sufletul ei. O grozavie se intamplase si sufletele scapasera. Negustorul nu reusise sa le mai recupereze pe toate. Din pacate, printre cele pierdute se afla si sufletul ei.
Fata a plecat plangand de la negustor. Cum se intamplase? Tocmai sufletul ei? Ce putea sa faca acum? A hotarat sa se intoarca la palat. Ii era dor de tot ce lasase acolo in urma cu multa vreme. Se gandea ca poate acolo isi va gasi sufletul. La urma urmei asta era tot ce stia el: florile vesele din gradina, soarele zambind la fereastra, glasul ocrotitor al mamei, bunatatea si daruirea oamenilor din palat.
Si s-a intors acolo lasand in urma oamenii din piata si sufletul innegrit pentru care isi pierduse sufletul ei cald si bun. A revazut toate fiintele dragi si toate lucrurile carora le dusese dorul, dar nu si-a gasit sufletul. A ramas la fel de goala pe dinauntru, la fel de lipsita de sens si de dorinta de a trai. Un singur lucru o mentinea la suprafata apei negre in care se zbatea: dorinta de a-si gasi sufletul pierdut, dorul de el.
Fiecare zi urma un tipar, nu se intampla nimic niciodata. Totul se desfasura conform unui scenariu cunoscut pana intr-o zi cand …

Iata ca revin dupa o pauza destul de mare. Mai proaspata, mai efervescenta, mai hotarata ca oricand!:))
Am luat decizii, mi-am impus criterii, fac schimbari. De acum accept doar laude. Asadar va rog sa stati la rand! :P:))
Am niste obiective de atins, dar am hotarat ca voi face asta in paralel cu blogging-ul. Se pare ca am nevoie de un spatiu „de joaca” (asta pentru ca tot imi zicea cineva ca scriu copilarii pe aici; poate ca asa e, dar asta sunt eu: un copil 😛 ) Sau poate doar am nevoie de o camera pe ai carei pereti sa-mi scriu gandurile, visele, frustrarile si in ale carei ferestre sa arunc cu supararile, angoasele, iluziile si deceptiile mele.
Deocamdata ascult asta si ma concentrez pe lucrurile cu adevarat importante PENTRU MINE. Ceilalti sa se descurce! Nu voi mai fi Maica Tereza pentru nimeni!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Lorelei is back in the game!

  1. miss Red zice:

    ….pana intr-o zi cand ;)….she find it again.

  2. Lusio zice:

    Tereza mica ce esti >: D< :))

  3. old an zice:

    But….. the game is over.

  4. Lusio zice:

    …cand ce ? 😈

  5. Alexander zice:

    Am zisssssssss!!!! 😉

  6. Alexander zice:

    Am zis eu multe. Acum insa…nu-mi pot aduce aminte de nimic…ca atare neinteresant. Bine revenisi… Poate faci si niste valuri, vreau sa stau putin cu capul sub apa! Ai mai inflorit?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s