Reverie


Ascult cantecul asta, inchid ochii si ma vad alergand pe un deal cu flori. Dealurile din vacantele la bunici. Sunt un copil din nou si merg prin iarba inalta, o ating cu varfurile degetelor si simt cum firele subtiri si verzi se infioara. Sunt eu sau vantul? Sunt una cu vantul. Alergam nebuni prin iarba, sarutam flori si zburdam dupa fluturi.
Ma opresc din alergat si las vantul sa se duca inainte singur. Ma culc usor pe covorul colorat si privesc cerul. E albastru ca ochii tai. Ochii tai sunt albastri ca cerul. Tu si cerul sunteti unul. Intind mana sa te ating. O adiere racoritoare mi-o saruta. Este vantul. S-a intors si ma imbie sa alergam din nou impreuna. O luam la goana impiedicandu-ne prin ierburi si flori. Cadem unul in bratele altuia, mangaiem florile cu privirea si vantul imi prinde un mac rosu in par. Ne ridicam si o luam iar la goana. Ne luam la intrecere cu fluturii; o albina zumzaie suparata pentru ca noi ne harjonim pe campul ei. Ii intind floarea ce o port dupa ureche si imi zambeste ingaduitor. Pare a fi privirea mamei. Dau sa o imbratisez, dar vantul ma impinge in fata si ma indeamna sa-l intrec. Si atunci alerg, alerg de ochi albastri … alerg spre ochi albastri.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Reverie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s