Dilema

„Cand iubesti pe cineva, merita sa lupti indiferent ce sanse ai!” … o idee scrisa undeva pe Facebook si careia i se da share sau like toti crezand ca e un gand nobil. In general este, dar ce faci atunci cand a lupta inseamna a da pe altcineva la o parte? Tu iubesti persoana X, dar si altcineva o iubeste pe persoana X. Daca X este deja cu acel altcineva, ce drept mai ai tu sa incerci sa-i castigi iubirea? Este etic sa calci in picioare sentimentele altcuiva doar pentru a-ti atinge scopul? Si daca vei reusi sa „castigi”, cum te vei simti? Fericit? Implinit? Sau vei ramane cu gustul amar al unei victorii care iti va aminti mereu ca a fost dobandita cu suferinta cuiva? In alta ordine de idei … Ar trebui sa-ti pese de suferinta altora? Lor le pasa de tine? Oare ceilalti isi pun intrebarea asta cand trebuie sa calce pe suflete pentru a-si atinge telurile?
Cred ca am mai zis candva asta pe blog, dar mereu ma gasesc in situatia asta intre ciocan si nicovala, mereu e o lupta intre ce vreau si principiile mele morale, intre ce simt si ce trebuie sa fac …

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Dilema

  1. miss Red zice:

    e prea complicat DarkLorerei , e mult prea complicata dilema…

  2. Există o nuanţă în acea propoziţie care o „îndulceşte” şi, cred eu, îi dă şi valoarea apreciată prin „like”-uri. E vorba de acel „merită”. Nu ţi se spune „trebuie”, ci „merită”. Ţi se lasă astfel, la modul inteligent, liberul arbitru, ţi se lasă decizia propriei raţiuni şi conştiinţe, spunându-ţi-se doar că ar fi bine să încerci, atâta timp cât crezi că este bine.

  3. Florin zice:

    Iubirea din câte știu eu e universală, căci nu întâmplător a spus cândva un înțelept „iubește și fă ce vrei”… problema, zic eu, apare atunci când omul folosește înlocuitoare și nu originale. Dacă, în cazul de față, consideri atașamentul drept iubire, atunci poți să-i dai „like” la nenea ăla, căci pentru a obține ceva ce-ți dorești (iar atașamentul dă naștere dorinței de a poseda) atunci trebuie să lupți. Dacă, în schimb, ști că iubirea înseamnă dăruire și nu posesiune, adică să-ți dorești fericirea persoanei iubite, atunci lupta nu-și mai are rostul și dilema e rezolvată 🙂

    • darklorelei zice:

      Hmmm … daca ar fi asa, atunci lumea ar fi plina de oameni ce iubesc pe unii care sunt de fapt impreuna cu altii. Nu?

      • sam zice:

        daca toata lumea ar iubi asa, toti ar fi exact cu cine trebuie. dar nu-i asa, iubim egoist vrand neaparat sa fim langa cineva langa care nu suntem. si cand ajungem acolo, vrem in alta parte si tot asa. o fi asta iubire? nu mi se pare…

      • darklorelei zice:

        Nu e asta o cautare continua? Tot cautand asa, poate gasim …

      • Florin zice:

        Atunci lumea ar fi plină de oameni fericiți și mulțumiți, pe care i-ar durea undeva (scuză-mi expresia) de cine cu cine-și împarte viața. În schimb, ne-am cam obișnuit să ne uităm cu jind la „jucăriile” altuia și obișnuința asta ne aduce numai nefericire și neîmplinire în viață.

      • darklorelei zice:

        Este in firea noastra sa facem asa. Lupta pentru supravietuire si cea pentru perpetuarea speciei au suferit oarecum modificari la omul modern … dar esenta a ramas. De ce la cerbi e in regula sa se bata pentru aceeasi femela, dar la oameni e interzis sa te uiti la „jucaria” ce nu-ti apartine?

      • Florin zice:

        Nu e vorba de lucruri interzise, căci nimeni nu-ți interzice nimic … însă, spre deosebire de animale, noi avem capacitatea de a evolua spiritual și de a ne depăși condiția „animalică”. Nu-ți interzice nimeni să te uiți la jucăria celui de lângă tine și să o râvnești, dar nimeni nu-ți garantează c-o să fi și fericită dac-o faci :)… din acest motiv am spus că e doar o obișnuință care ne aduce doar nefericire și neîmplinire în viață.

      • darklorelei zice:

        These days I’m unhappy anyway …

  4. lacrima.lac zice:

    Florin, „inteleptul” de care in treacat amintesti, este Sf. Augustin, Episcop de Hippona. Pentru lamuriri suplimentare citeste „Confesiuni”.

  5. notnow zice:

    Florin are dreptate din punctul meu de vedere. in zilele in care sunt o idealista. cu toate ca si Sami zice binisor, as completa ca cel mai bine sa ti placa sa fii langa cineva-ul langa care esti si sa nu poftesti la cineva-ul altuia sau la cineva-ul care nu e sau nu mai e langa tine.. in situatia in care esti singur, se poate sa te ajute sa nu ramai singur, un gand bun si mai putin egoist legat de iubire. si acela ca fericirea nu se construieste pe lacrimile nimanui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s