Despre lucruri pierdute

Am vrut sa uit. Sa te uit. Si mi-am interzis sa mai vad ce faci pe Facebook. Poate ca deja te-ai casatorit. Ai gasit-o pe ea, tanara, frumoasa, desteapta. De ce sa mai astepti?
Si pentru ca am vrut sa te uit m-am cufundat in o mie de alte lucruri, nu am avut o clipa de ragaz, am lucrat ziua intreaga, mi-am tinut mintea ocupata si sufletul incatusat si l-am lovit cu o nuia cu spini de fiecare data cand a incercat sa se elibereze.
Incearca sa se elibereze de fiecare data cand unul de-al tau se apropie de mine! Acum cateva zile T. ma invitase la o cafea. Nu am inteles de ce. De ce? Pentru ca par interesanta asa singura si totusi inaccesibila? Pentru ca este incitanta combinatia dintre inocenta si pasiune? Pentru ca starneste curiozitate amestecul de timiditate si obraznicie? Nuuuuuu! Cred ca raspunsul este ca sunt pur si simplu interesanta si incredibil de desteapta! :))))
Despre T. … Ne-am vazut in cadrul unor activitati de la serviciu care acum au luat sfarsit. Suntem colegi, dar el are o pozitie superioara mie. Ii sunt un fel de ucenic. Nu ne vom mai revedea acum ca s-au terminat acele activitati.
T. este un tip fascinant. E genul de barbat mereu inconjurat de femei si caruia ii place sa flirteze cu ele. Il ajuta personalitatea magnetica. Nu inteleg de unde are atata energie si entuziasm! Ar fi fost interesant sa stau de vorba cu el, dar am plecat. S-a ivit ocazia sa plec cu niste colege si am plecat. As fi putut sa raman, dar nu am facut-o. Mi s-a parut ca i-a fost ciuda. A zis de fata cu ele ca ma invitase la o cafea, dar ca nu ma poate face sa ma razgandesc si sa raman. Apoi a zis si a repetat ca poate candva in viata asta ne vedem la o cafea. A sunat ca un repros.
Nu era nimic stabilit. Zisese intr-un mail de cafea, dar eu nici macar nu am luat in seama lucrul asta. Acum, brusc, mi se reprosa ca plec. Nu am nicio vina! Nu? 😀
Nu am nicio vina decat pe aceea de a nu te putea uita! Si din cauza asta ignor tot ce nu esti tu … Din cauza asta nu vad in barbatii din jurul meu decat amici, ghizi sau consilieri! Dar imi va trece, nu-i asa? Pentru ca vreau sa-mi treaca …

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Despre lucruri pierdute

  1. luciastroila zice:

    Lucrurile se schimbă întruna. Nu te agăţa de trecut şi de omul nepotrivit mai mult decât este necesar. Rişti să treacă pe langă tine marea sansă a vieţii. Ce-a fost a fost şi dacă el a ales alt drum, înseamnă cu nu a fost potrivit pentru tine. Nu are rost să continui să-l pui pe un piedestal, nu merită.

    • darklorelei zice:

      Sunt constienta ca asa este, dar …

      • luciastroila zice:

        Ştiu că e uşor să vorbeşti de pe margine. Nimeni nu se poate pune în pielea ta cu adevărat. Dar nu lăsa şansele să treacă pe lângă tine. Dă ocazia şi altor tineri să-ţi demonstreze cum sunt. Poate unul din ei chiar te merită şi te va face să mergi mai departe cu încredere.

  2. Florin zice:

    Mie mi-a trecut… și după mult mult timp a aflat și ea „săraca” cine era admiratorul ei secret care-i trimitea bilețele de dragoste și flori… câteodată soarta e atât de super… „despicable” 🙂

  3. miss Red zice:

    :)) va fi altcineva cu siguranta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s