Sanse

De cate ori vom fi trecut pe langa cel ce ne era menit si habar nu am avut? Poate era tipul dragut de care m-am lovit pe strada sau cel ce mi-a zambit intr-un bar. Sau poate era unul din profesorii mei caruia nu i-am marturisit niciodata ca as fi vrut sa-i vad ochii caprui si in alta parte decat in laborator. Poate era tipul caruia nu i-am dat nicio sansa doar pentru ca venea trimis de cineva. Poate era cel pentru care as fi urnit muntii din loc, dar mi-a fost teama pentru ca nu stiam cum va reactiona. Sau poate era colegul din facultate care nu a avut curajul sa ma invite la un suc. Sau poate cel mai bun prieten cu care pierdeam noptile aberand despre Coelho.
Cate sanse pierdem pentru ca ne e frica? Si cator sanse le dam cu piciorul? Azi am citit ceva ce m-a facut sa-mi amintesc de o sansa pierduta. Eram impreuna cu o prietena intr-un tren ce strabatea tara de la est la vest. Nu aveam o stare de spirit prea buna deoarece tocmai ce „prietena” ma dezamagise amarnic. Tot ce vroiam era sa ajung mai repede acasa si sa nu o mai vad curand. Din Bucuresti a urcat un grup de tineri veseli si vorbareti. Unul dintre ei avea loc in dreapta mea, dar pe celalalt rand. Ne despartea coridorul dintre randurile de banci. Ceilalti erau pe scaunele din spatele lui si il tot strigau cand „Adi”, cand „Stane”. Asa am dedus ca il cheama Adrian Stan (daca nu cumva unul o fi fost porecla). Glumeau, radeau, povesteau. Fusesera la Antipa si vorbeau despre ce vazusera acolo. La una din glume, amica mea a ras zgomotos spre el intr-o evidenta incercare de a se baga in seama. Tipul s-a uitat stramb la ea, apoi a ignorat-o. Au inceput sa joace un joc cu intrebari de cultura generala de pe tableta. Cel cu tableta citea intrebarea, iar Adi trebuia sa raspunda. La una din intrebari s-a poticnit. Cine a scris „De veghe in lanul de secara”? Era evident ca nu-i era straina cartea, dar pur si simplu nu-si amintea numele autorului. Facea eforturi sa-si aminteasca si atunci i-am soptit „J.D. Salinger”. Ochii i s-au marit si buzele au desenat un zambet larg in timp ce confirma raspunsul. L-am vazut apoi agitandu-se, cautand sa-mi zica ceva si parca nestiind ce si cum. Cand s-a decis sa o faca, mi-a sunat telefonul si am raspuns. Cuvintele i-au murit pe buze intr-o sansa careia eu i-am dat cu piciorul. Dupa telefon, am vorbit cu prietena mea si nu a mai putut sa intervina. Apoi am ascultat muzica in casti blocandu-i iar orice cale de comunicare. Intr-un final, a renuntat si l-am vazut inchizand ochii si incercand sa doarma. L-am privit asa cum dormea. Era un tip inalt, cu par saten deschis, cu figura de tocilar, dar un tocilar dragut. Nu stiu de ce i-am taiat asa orice fir de comunicatie. Poate pentru ca nu eram intr-o stare sufleteasca prea buna. Poate ca mi s-a parut fara sens in conditiile date. Sau poate ca mi-a fost teama. Nici eu nu stiu de ce nu fac cand trebuie sa fac …
Si asa a ramas doar amintirea unei intamplari si doua date insuficiente: Adi Stan din Sebes!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Sanse

  1. Natural zice:

    Pai daca-i scriai numele in titlul articolului, poate avea Sanse mai mari sa-l citeasca 🙂 Asa, ai mai taiat o sansa.

    • darklorelei zice:

      Corect. De fapt de la un astfel de anunt mi-am adus aminte de el. Am gasit un cont pe Facebook facut de cineva cu scopul de a gasi o persoana pe care o intalnise in tren in urma cu 6 ani. La mine nu e niciun an. Deci da, sansele ar fi crescut daca scriam articolul ca pe un apel catre comunitatea online. :)))

  2. Când merg în Sebes o să strig la el, la cât e de mic orăşelul ăla, … cine ştie? 😀

  3. Camelia zice:

    Dacă va fi menit să se „întâmple”, îl vei găsi, pentru că nimic nu e întâmplător. Multe lucruri sunt răspunsul unui harazd. Fericit aşteptat.

  4. Camelia zice:

    Îi faci un portret-robot, scoţi nişte afişe pe care le lipeşti pe stâlpii din oraşul în care zici că vieţuieşte, scrii acolo că ţi-ai pierdut ceea ce ar fi putut fi dragostea. Glumesc, glumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s